sâmbătă, 23 octombrie 2010

Intr-o pozitie...

   Ca sa nu fie ziua cat de cat liniştita, primesc un telefon de foarte departe, plusul si insiruirea de numere care nu se mai termina pe ecran ma pun imediat pe ganduri.
   Un prieten doreste sa moara vorbind cu mine la telefon... Cu fiecare vorba pe care o spune, din ce in ce mai greu imi dau seama ca luminita vietii i se stinge in telefon. Cat de greu ma abtin, imi dau lacrimile de fata cu cei aflati in camera.
   I s-au dat sase luni de trait... nu se poate asa ceva ...promisesem sa-i fac o vizita, incepusem sa ma interesez ce aranjamente trebuie sa fac pentru plecare...viza, bani, avion.
   Inchid telefonul, dupa care stau si ma intreb de ce destinul ma pune intr-o pozitie atat de delicata sau...privilegiata ?
   A fost cea mai trista convorbire din viata mea pana azi.
    

2 comentarii:

  1. Imi pare rau pentru prietenul tau...si pentru tine, ca nu ai reusit sa-l revezi...
    Iti doresc multe alte zile mai bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Orice ai spune,viata e frumoasa!!!!-Z

    RăspundețiȘtergere