vineri, 26 decembrie 2014

sa-i cer...

  Craciunul este ziua cand saormeriile si pizzeriile nu vand nimic. Traditia inca rezista dupa atata timp si asta am simtit-o mergand pe strada unde mirosurile de sarmale, carnati prajiti mi-au gadilat narile. Desigur dimineata a inceput cu o racitura de porc stropita cu lamaie putin hrean si mustar deasupra.
  Pranzul a fost compus doar dintr-o portie mare de varza murata calita cu mamaliga si carnati iar desert o prajitura lamaita.
  Seara  a mers foarte bine un iaurt de kefir cu cozonac.
  Cu burta plina band un pahar de vin langa un calorifer cald, stau si ma intreb oare mosul asta nu tine cont si de dorintele mele?. Na ca acum inca vorbeste copilul din mine. Oare ce cadou sa-i cer in viitor unul care sa miros bine sau un sac de box dupa  care sa miros a transpiratie...
  Sarbatori fericite alaturi de cei dragi, va doresc celor care ma citesc.